Mănăstirea Arbore a fost construită în 1503 de Luca Arbore, guvernator al Sucevei și consilier al voievodului Ștefan cel Mare și al succesorilor lui, Bogdan al III-lea și Ștefan cel Tânăr. Executat din ordinul lui Ștefan cel Tânăr, Luca Arbore a fost înmormântat în această mănăstire.

De formă dreptunghiulară, având o siluetă zveltă, mănăstirea a fost construită din cărămidă și din piatră extrasă de la carierele din regiune. Nișa exterioară, din partea de vest a bisericii, destinată parastaselor, este un detaliu arhitectural original. Nava este separată de criptă printr-un zid masiv. Deasupra celor două săli, o cupolă susținută de un sistem de arcade, mărește impresia de înălțime a bisericii.

Frescele interioare și exterioare au fost realizate în 1541 în stil bizantin, de meșterul moldovean Dragoș. În exterior, scenele deosebite din punct de vedere artistic sunt: „Viața martirilor” și „Geneza” (fațada vestică), „Imnul Acatist”, „Asediul Constantinopolelui” și „Judecata de apoi” (sud).

Frescele interioare sunt remarcabile prin arta portretului: portretele lui Luca Arbore și a membrilor familiei sale din tabloul votiv, portretul Sfintei Marina, al împăratului Constantin cel Mare, portretele sfinților muzicieni etc. Dintre marile compoziții, „Cavalcada Sfintei Cruci”, în naos, este cea mai impresionantă din punct de vedere iconografic. Biserica cuprinde numeroase elemente de influență gotică, dintre care piatra funerară a criptei lui Luca Arbore și a familiei sale, ornamentele din jurul ușilor și ferestrelor înguste.